ISTORIC

Istoricul Baroului Arges

Baroul Argeş - forma în care avocatura din judeţul Argeş a fost organizată ca profesie are la origine Legea nr.170/04.11.1864. Anterior acestei date existau unele reglementări disparate în diverse legiuiri (Ipsilanti, Caragea, Regulamentul Organic), care impuneau unele cerinţe celor ce desfăşurau activităţi de apărare sau de reprezentare a unor justiţiabili ; chiar unele obligaţii ale acestora faţă de clienţi sau de instanţe, dar nu exista o reglementare privitoare la organizarea corpului de avocaţi ca atare, cu reguli stricte privind intrarea în breasla avocaturii, a instruirii în perioada de stagiu a noilor veniţi, a răspunderii disciplinare a membrilor corpului faţă de conducerea instituită.

Documente scrise despre “ advocati“ apar insa in arhive din anii 1800, fara ca acestia sa fie constituiti in forme de exercitare a profesiei sau ordine profesionale, la acea data neexistand pentru aceasta reglementari specifice.

Anul in care se poate considera infiintata prima forma de organizare profesionala este 1864 cand, se instituie “consiliul de disciplina“ care, la randul sau e imputernicit sa intocmeasca “Tabloul avocatilor“ din Braila, adica sa inscrie intr-un tablou matricol persoanele care se declarasera “advocati“ si care practicau aceasta indeletnicire.

Evoluţia rapidă a societăţii româneşti a impus modificarea şi completarea legii iniţiale, prin legea din 12.03.1907 asigurându-se respectarea unor cerinţe mai stricte la intrarea în corp şi o exigenţă sporită în îndeplinirea obligaţiilor profesionale, punându-se un accent deosebit pe pregătirea avocaţilor stagiari. Pe durata de activitate a acestei legi a sporit numărul avocaţilor cu pregătire ştiinţifică superioară, s-a redus numărul practicanţilor şi al apărătorilor astfel că în preajma primului război mondial numărul avocaţilor în baroul Argeş a crescut la peste 70.

Instaurarea regimului comunist în România, regim care urmărea lichidarea clasei politice şi a intelectualităţii ţării prin legea nr. 9/17.01.1948 desfiinţează barourile de avocaţi, înfiinţând în locul baroului Argeş, Colegiul de Avocaţi al judeţului Argeş, ocazie cu care sunt excluşi din corp 48 de avocaţi şi admişi 36. Prin organizarea justiţiei în raport de noua organizare administrativă a ţării începută în 1950, în august 1952 Colegiul Piteşti devine Colegiul regiunii Piteşti prin înglobarea avocaţilor din judeţele Muscel, Vâlcea şi Olt, care se desfiinţează. Epurarea produsă prin legea 3/1948 pe criterii preponderent politice nu a slăbit represiunea dezlănţuită împotriva noilor membri ai colegiului, până când teama, parte a complexului terorii impusă de noul regim politic, a dezbrăcat profesia de caracterul său independent şi liber, transformând-o într-o anexă a unei justiţii aservite luptei de clasă. În această perioadă, întreaga activitate avocaţială, sub stricta tutelă a ministrului de justiţie, s-a concentrat pe adâncirea pregătirii profesionale impunându-se decuplarea avocatului de client şi introducerea muncii în colectiv pentru transformarea avocatului în activist pe tărâm obştesc.